Introdus în 2015, scopul formularului 088 a fost acela de a evita ca autoritățile fiscale să acorde numere de înregistrare de TVA societăților frauduloase/societăţilor fantomă și, prin urmare, să dispună de un control mai bun asupra entităţilor care pot să acționeze în calitate de persoane impozabile din perspectiva TVA și să deducă TVA. Formularul a fost obligatoriu și a fost prevăzut cu multe cerințe (printre care, veniturile din ultimele 12 luni obținute de administratorii/acționarii societății sau indicarea beneficiarului final al banilor din conturile bancare din România).
În 2016, formularul 088 a fost ușor simplificat, necesitând un volum ceva mai mic de informații și documente pentru ca societăţile să îl poată completa. Cu toate acestea, unele dintre aspectele criticate de mediul de afaceri au rămas neschimbate. Formularul 088 a fost eliminat începând cu data de 1 februarie 2017, principalul motiv comunicat fiind acela că unul dintre obiectivele guvernului este să reducă sarcinile administrative excesive la nivelul contribuabililor. Cu toate acestea, chiar și după eliminarea formularului 088, se pare că, în practică, autoritățile fiscale continuă să solicite un volum semnificativ de informații/documente pentru a evalua dacă înregistrarea în scopuri de TVA poate sau nu să fie acordată.
Tot în anul 2015, Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală fiind rescrise, au avut loc multe alte modificări fiscale, cu efect începând din 1 ianuarie 2016. Printre cele mai importante măsuri fiscale, au fost:
Alte modificări pozitive au continuat să intre în vigoare în fiscalitatea din România începând cu 1 ianuarie 2017. Principalele schimbări sunt următoarele:
Începând cu 1 februarie 2017, timbrul de mediu pentru autovehicule a fost abrogat prin Legea nr. 1/2017, cunoscută drept Legea care elimină cele 102 taxe nefiscale. Modalitatea de implementare a timbrului de mediu pentru autovehicule a fost declarată ilegală de către organismele europene, iar România a ajustat de trei ori pe parcursul anilor forma de aplicare a acesteia, de fiecare dată declanșând obiecții de la Bruxelles.
Consultarea între autorităţile statului şi comunitatea de afaceri este esenţială atât pentru revizuirea proiectelor legislative, cât şi pentru implementarea celor deja existente. O astfel de abordare va spori calitatea legislaţiei şi va sprijini aplicarea ei uniformă. S-au evidenţiat exemple concrete de îmbunătăţire a procesului de comunicare dintre comunitatea de afaceri şi autorităţile statului, cum ar fi discuţiile dintre reprezentanţii FIC şi cei ai Ministerului Finanţelor Publice (MFP). Totuşi, problema legislaţiei care se aprobă rapid încă persistă, aceasta având adesea un termen de notificare foarte scurt şi lăsând puţin timp comunităţii de afaceri pentru a oferi comentarii într-un mod eficient. În plus, interpretarea inspectorilor fiscali cu privire la prevederile fiscale existente se schimbă adesea, iar noile interpretări se aplică retroactiv. Aceasta înseamnă că, în practică, regulile se pot schimba de o manieră impredictibilă și dramatică. În ultimul timp, am asistat la creşterea numărului de cazuri în care inspectorii fiscali au adoptat o interpretare abuzivă şi deseori ostilă a prevederilor fiscale existente.
În plus, în loc ca inspecţiile fiscale să fie concentrate pe rezolvarea problemelor esenţiale referitoare la colectare precum lupta împotriva evaziunii fiscale din sfera TVA şi accizelor din sectoarele sensibile (ţigări, alcool, agricultură) sau combaterea muncii la negru din sectorul construcţiilor, acestea sunt îndreptate în mod agresiv asupra unora dintre cei mai mari contribuitori la bugetul de stat. Aceste inspecții se pot întinde pe perioade lungi de timp, perturbând afacerile și împiedicând în cele din urmă capacitatea acestor societăţi de a genera venituri.
În practică, există încă situaţii, deși mai puține decât în perioada anterioară, când diferenţele de interpretare a legislaţiei fiscale cauzate de inadvertenţele legislative existente sunt transferate în sfera penală, deoarece autorităţile fiscale nu îşi asumă responsabilitatea de a soluţiona conflictele referitoare la interpretarea legislaţiei. În majoritatea situaţiilor transferul cazurilor în sfera penală reprezintă o măsură cel puţin deplasată, având în vedere sumele nesemnificative care fac obiectul speţelor respective.
Legea penală blochează astfel procesul de soluţionare a acestor speţe, termenul de primire a unui răspuns fiind extrem de îndelungat. Experienţa instanţelor din România cu privire la aceste tipuri de speţe este limitată, aşadar deciziile sunt cel mai adesea impredictibile. Toate acestea, la care se adaugă măsurile preventive (confiscare şi poprire) generează inevitabil pierderi economice majore pentru contribuabili care pot conduce chiar la insolvenţă, întreruperea activităţii comerciale sau faliment.
Existenţa unui dosar penal afectează major reputaţia oricarui investitor, cu consecinţe cât se poate de serioase asupra relaţiilor sale cu partenerii de afaceri (asociaţi implicaţi în procesul de implementare a unor investiţii, clienţi, furnizori, finanţatori, angajaţi, conducere şi nu în ultimul rând, acţionarii – în special ai societăţilor listate la bursă).
Din moment ce acţiunile autorităţilor fiscale se concentrează adesea într-un mod agresiv asupra societăţilor care îşi respectă obligaţiile fiscale şi care de obicei sunt încadrate în categoria contribuabililor mari la bugetul de stat, există un risc major ca imaginea şi percepţia despre România la nivel internaţional în mass-media şi în cercurile diplomatice, care uneori includ şi autorităţile europene, să se deterioreze semnificativ.
Consecinţele imediate vor fi reducerea investiţiilor străine directe în România, cu riscul ca până şi investitorii deja existenţi pe piaţa autohtonă să îşi reducă investiţiile sau chiar să părăsească România. Acest lucru poate avea un impact negativ deosebit asupra dezvoltării României care se află în competiţie cu alte state pentru atragerea şi menţinerea investiţiilor străine.
Claritatea, stabilitatea și predictibilitatea cadrului fiscal, precum și implementarea și interpretarea acestuia sunt condiții esențiale în deciziile de investiții. Orice modificare a legislației, inclusiv interpretarea acesteia, ar trebui adoptată după consultarea cu mediul de afaceri și aplicată în mod corespunzător de către autoritățile fiscale, doar pentru viitor și nu retroactiv.
FIC apreciază deschiderea la dialog a MFP şi doreşte continuarea consolidării procesului consultativ. În acelaşi timp, FIC se aşteaptă la un dialog constant şi mai consistent cu reprezentanţii ANAF referitor la predictibilitatea aplicării uniforme a legislaţiei.
FIC îşi doreşte, de asemenea, ca MFP să acorde comunităţii de afaceri mai mult timp pentru a revizui proiectele legislative, pentru ca acestea să poată fi înţelese şi astfel să uşureze procesul de conformare voluntară. FIC recomandă şi aplicarea principiului In dubio contra fiscum în baza căruia de fiecare dată când o prevedere legală nu este clară, aceasta să fie interpretată în favoarea contribuabilului.
FIC consideră că îmbunătăţirea transparenţei ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autorităţi deoarece aceasta va conduce la creşterea predictibilităţii mediului fiscal şi va avea potenţialul de a clădi încredere printre actualii şi viitorii investitori. Un proces legislativ netransparent compromite întregul potenţial de dezvoltare economică care este în principal bazat pe atragerea investiţiilor străine directe. O interpretare consistentă şi coerentă a prevederilor legale de către reprezentanţii statului, direcţionată inter-alia către eliminarea situaţiilor în care au fost exprimate păreri divergente referitoare la aplicările retroactive ale anumitor prevederi legale, ar contribui semnificativ la îmbunătăţirea transparenţei.
Soluţiile fiscale anticipate și acordurile de stabilire a prețurilor în avans (SFIA şi APA) sunt opozabile autorităţilor fiscale, iar scopul lor este să faciliteze cooperarea dintre autorităţile fiscale şi societăţi. SFIA şi APA se aplică tranzacţiilor viitoare şi astfel termenele legale de emitere ale acestor documente sunt foarte relevante. În ciuda faptului ca aceste termene sunt în unele cazuri (în funcţie de urgenţa tranzacţiilor) nesatisfăcătoare pentru contribuabil, deseori acestea nu sunt respectate din cauza întârzierilor generate şi de consultările interne cu MFP înainte ca soluţia fiscală să fie emisă, aceasta fiind o practică foarte des folosită.
Pe parcursul inspecţiilor fiscale, autorităţile emit un proiect de raport al inspecției fiscale şi îl prezintă contribuabilului și astfel marchează finalul inspecţiei fiscale. Contribuabilul are la dispoziţie 5 zile lucrătoare (sau 7 zile lucrătoare, dacă are status de mare contribuabil) să depună comentariile sale privind concluziile inspecţiei fiscale. Autorităţile fiscale emit apoi raportul final care conţine și interpretarea lor referitoare la comentariile făcute de către contribuabil. Prezentarea comentariilor contribuabililor după încheierea inspecţiei fiscale transformă acest proces într-o formalitate, care rareori conduce la schimbări privind concluziile inspecţiei fiscale. Aşadar, din punct de vedere practic, acesta nu reprezintă un mecanism potrivit pentru a asigura contribuabilului dreptul de a-şi apăra poziţia.
În timpul procesului administrativ, atunci când autorităţile fiscale gestionează contestaţiile, contribuabilul nu este informat cu privire la concluziile la care s-a ajuns, ci doar primeşte decizia finală a autorităţilor fiscale, fără a avea oportunitatea de a-şi exprima opinia cu privire la cele concluzionate.
Crearea unei baze de date cu documente, opozabile sau nu, emise de autorităţi – FIC recomandă crearea unei baze de date (pe baza accesului plătit), care să respecte principiul confidențialității și care să pună împreună toate documentele emise sau care urmează a fi emise de către MFP, în calitate de autoritate emitentă de acte legislative, referitoare la interpretările fiecărui articol al Codului Fiscal, Codului de Procedură Fiscală, Legea Contabilității şi oricare alt act legislativ secundar, cu scopul de a normaliza şi de a crea o abordare unitară pentru interpretarea reglementărilor legale respective, atât de către inspectorii fiscali, cât şi de către contribuabilii din România.
Îmbunătăţirea procesului de emitere a SFIA, APA şi a altor scrisori – Soluţia propusă este, dacă reducerea termenelor existente nu este posibilă, atunci cel puţin luarea unor măsuri de emitere a SFIA/APA în cadrul acestor termene legale, clar stipulate și evitarea întârzierilor. În plus, în cazul în care practica de consultare cu MFP înainte de emiterea SFIA va fi menţinută, atunci integrarea structurii responsabile cu emiterea SFIA în cadrul MFP ar putea reprezenta o soluţie pentru optimizarea procesului consultativ.
O altă soluţie propusă este implementarea mecanismului “acceptării tacite” în baza căruia aceste documente (SFIA şi APA) sunt acceptate ex officio în cazul în care termenele stipulate prin lege nu sunt respectate de către autorităţile fiscale şi nicio notificare nu este trimisă către contribuabil.
Creşterea relevanţei şi a impactului discuţiilor finale în timpul inspecţiei fiscale – Elementele identificate de inspecţia fiscală ar trebuie prezentate contribuabilului înainte de discuţia finală. Contribuabililor ar trebui să li se permită să îşi pregătească argumentele înainte de terminarea inspecţiei fiscale şi să prezinte aceste argumente în timpul discuţiei finale. Autorităţile ar trebui să își asume responsabilitatea emiterii raportului final în cadrul căruia să se ia în considerare argumentele legale aduse de către contribuabil.
De asemenea, FIC recomandă creşterea transparenţei în ceea ce priveşte procesul de gestionare a contestaţiilor şi de creare a cadrului legal, astfel încât contribuabilul să beneficieze de dreptul de a fi informat cu privire la concluziile autorităţilor fiscale, prin intermediul unei decizii intermediare. De asemenea, contribuabilul ar trebui să beneficieze de o perioadă de timp rezonabilă pentru a-şi exprima opinia asupra deciziei intermediare menţionate mai sus.
Practica a arătat că, destul de des, rapoartele de inspecţie fiscală şi deciziile de impunere emise la finalul inspecţiei au fost anulate ulterior în cadrul unor procese intentate de către contribuabili. În aceste cazuri, ANAF a fost nevoită să îşi asume costuri, nu doar sub forma unor daune compensatorii plătite către contribuabili, dar şi sub forma timpului şi resurselor alocate unor activităţi fără şanse de succes.
O bază de date consolidată care să permită trasabilitatea fiecărui dosar la instanţele din România şi care să aducă la un loc deciziile fiscale şi rezoluţiile emise de către aceste instanţe, ar putea contribui în două direcţii: (1) alocarea eficientă a resurselor de către ANAF şi o mai bună evaluare a costurilor implicate versus oportunități şi (2) o aplicare unitară a legislaţiei în instanţele române cu privire la speţele în care sunt analizate aceleaşi probleme.
FIC recomandă crearea, în parteneriat cu Ministerul Justiţiei, a unei baze de date referitoare la jurisprudenţa naţională existentă cu privire la speţele fiscale, permiţând trasabilitatea acţiunilor legale, de la o instanţă la alta.
FIC recomandă, de asemenea, crearea unor secţii specializate în cadrul instanţelor române, care să fie concentrate pe aspecte fiscale. În acest sens, FIC recomandă implementarea unor programe de pregătire specializate pentru judecători, cu ajutorul şi participarea instituţiilor abilitate să asigure cadrul instituţional necesar (Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii).
Evaziunea fiscală creează competiţie neloială, plasându-i în dezavantaj pe contribuabilii care se conformează. FIC salută şi susţine eforturile continue ale ANAF şi MFP pentru a combate frauda şi evaziunea fiscală.
Cu toate acestea, inspecţiile fiscale nu sunt întotdeauna concentrate în direcţia corectă, astfel încât să îmbunătăţească gradul de colectare a impozitelor la bugetul statului. Evaziunea fiscală, care afectează atât impozitele directe, cât şi pe cele indirecte, continuă să reprezinte o problemă.
Pedepsele pentru evaziune fiscală ar trebui crescute, iar o listă conţinând contribuabilii ce au datorii la buget, ar trebui făcută publică.
Reforma ANAF ar trebui să continue să elimine deficienţele existente în cadrul administraţiei fiscale, dar şi să creeze un sistem IT public integrat care să conecteze diferite autorităţi (precum cele din domeniul fiscal, sănătate, administraţie locală, cadastru sau instanţele de judecată).
În timp ce necesitatea creşterii veniturilor bugetare şi lupta împotriva evaziunii fiscale sunt aspecte cunoscute la nivelul comunității de afaceri, FIC recomandă o abordare prudentă şi raţională cu privire la acţiunile viitoare. Aşadar, eforturile ar trebui să fie concentrate pe zonele industriale cu risc crescut din economie şi pe contribuabilii care prezintă risc, fără a îngreuna şi mai mult povara administrativă suportată de contribuabilii de bună credinţă şi fără a încetini sau chiar stopa activităţile acestora din urmă, activităţi care generează la rândul lor venituri bugetare. O practică agresivă nu va face altceva decât să distorsioneze cooperarea dintre mediul economic şi autorităţile fiscale şi are potenţialul de a scădea nivelul de încredere al contribuabilului.
Eforturile intensificate de reducere a economiei subterane reprezintă o modalitate mai eficientă de a mări veniturile bugetare, decât abordarea agresivă în inspecții fiscale a contribuabililor cinstiți. Aceasta ar putea crea, de asemenea, un potențial de reducere a anumitor impozite și contribuții.
Conceptul de „prezentare voluntară a informațiilor” este considerată a fi una dintre soluțiile practice de creștere a conformării voluntare. O astfel de măsură, combinată atent cu creșterea pedepselor pentru evaziunea fiscală și cu scăderea penalităților datorate de cei care se conformează, ar putea aduce beneficii semnificative pe termen mediu şi lung prin creșterea veniturilor bugetare fără a necesita măsuri suplimentare.
FIC recomandă o abordare consistentă şi proactivă cu privire la creşterea gradului de conformare voluntară. O astfel de abordare ar trebui să includă pedepse mai mari pentru contribuabilii care nu se conformează obligaţiilor fiscale şi să acordare anumite facilităţi pentru acei contribuabili care îşi îndeplinesc obligaţiile fiscale în mod adecvat. Experienţa ne arată că acest tip de stimulare pozitivă are efecte benefice – de exemplu, în cazul impozitelor locale, reducerea acordată în cazul efectuării unei plăţi anticipate a obligaţiilor fiscale, îşi arată beneficiile anual. FIC recomandă însă o analiză atentă cu privire la echilibrul fragil dintre stimularea prin acordarea de facilităţi a contribuabililor şi creşterea pedepselor.
Solicitările de rambursare a impozitelor sunt adesea refuzate din motive de suspiciune sau pur birocratice. Acest fapt cauzează dificultăţi majore societăţilor şi pot chiar conduce la faliment, ceea ce ulterior va avea un efect negativ asupra veniturilor bugetare.
În prezent, contribuabilii pot solicita dobânzi la rambursările de impozite care au fost întârziate însă doar în anumite condiţii, iar astfel de solicitări sunt adesea ignorate de către autorităţile fiscale, determinând astfel contribuabilul să acţioneze în instanţă pentru recuperarea acestor dobânzi.
Autorităţile fiscale ar trebui să ia măsuri pentru a asigura rambursarea rapidă a impozitelor pentru societăţi şi indivizi eligibili şi nu ar trebui să creeze obstacole birocratice inutile sau întârzieri.
Dacă totuşi apar întârzieri, autorităţile fiscale ar trebui să plătească automat dobânzi pe baza dosarului fiscal al fiecărei societăţi existent la momentul la care rambursarea este efectuată, în cazul în care condițiile legale sunt întrunite.
Începând cu 1 ianuarie 2014, România a implementat prevederi specifice pentru favorizarea înfiinţării societăţilor de holding. Cu toate acestea, încă mai trebuie depuse eforturi în acest sens pentru crearea unui regim de holding autentic, astfel încât acesta să reprezinte într-adevăr o forţă de atracţie pentru crearea unor astfel de structuri.
În plus, legislaţia română conţine prevederi doar cu privire la consolidarea din punct de vedere a TVA, care însă nu permite obţinerea altor avantaje aferente unor structuri tipice de Grup de TVA, astfel cum sunt acestea menţionate de către Directiva TVA a UE. Există cel puţin 16 state membre ale UE care au introdus în legislaţia proprie prevederi favorabile care să permită crearea grupurilor de TVA.
Consolidarea de grup din punct de vedere a impozitului pe profit ar trebui implementată pentru a permite compensarea profiturilor cu pierderile existente în cadrul unui grup de societăţi. Acest lucru ar alinia legislaţia română cu cadrele legale existente în alte state UE, ar încuraja procesul de înfiinţare a unor societăţi de holding în România şi ar descuraja migrarea acestor structuri către alte jurisdicţii.
România ar trebui, de asemenea, să opteze pentru adoptarea conceptului de grup de TVA care permite tratarea unui număr de contribuabili ca pe unul singur. Aşadar, orice activitate întreprinsă de către un membru al grupului va fi considerată ca fiind desfăşurată de către grup. Tranzacţiile interne ale grupului nu ar trebui să existe din punct de vedere al TVA (tranzacţiile să fie în afara sferei TVA).
Introducerea consolidării de grup (impozit pe profit) şi a grupului de TVA ar aduce societăţilor avantaje generând fluxuri de capital suplimentare, creând un cadru fiscal competitiv pentru România şi având un impact pozitiv asupra veniturilor bugetare.
În prezent, societăţile străine care utilizează România ca punct de intrare în UE pentru bunurile importate din afara UE, trimise ulterior către alte state UE, trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în România şi să declare tranzacţiile respective.
În practică, această măsură s-a dovedit a fi unul dintre principalele motive pentru care societăţile străine nu doresc să îşi direcţioneze importurile prin România, utilizând în schimb alte state UE (Germania, Olanda, Belgia).
FIC recomandă introducerea măsurilor de simplificare cunoscute sub denumirea de reprezentant fiscal global. Acest concept presupune posibilitatea societăţilor străine de a desemna o societate rezidentă în România pentru a acţiona ca reprezentant al acestora în ceea ce priveşte bunurile importate în România şi care sunt trimise ulterior către alte state UE.
Astfel, societăţile străine nu vor mai trebui să se înregistreze individual în scopuri de TVA în România şi nu vor mai trebui să se conformeze obligaţiilor TVA existente la nivel naţional. Implementarea acestor măsuri de simplificare ar putea furniza un impuls important economiei naţionale, în special în Constanţa, aducând importante beneficii societăţilor române de transport/logistică.
Tratamentul fiscal al operaţiunilor off-shore (foraj, construcţii şi instalaţii maritime, transport off-shore de bunuri etc.) încă reprezintă un capitol ambiguu al legislaţiei fiscale române. Interpretările autorităţilor române sunt adeseori contrare, conducând astfel la confuzie în rândul mediului economic care se confruntă cu neclarităţi şi riscuri permanente referitoare la obligaţiile fiscale aferente unor astfel de operaţiuni.
FIC recomandă MFP pregătirea unui ghid având forma unui document oficial (bazat pe modelul memorandumului HRMC din UK) care să furnizeze detalii privitoare la tratamentul fiscal aplicabil acestui tip de tranzacţii din perspectiva TVA, accize, taxe vamale şi a impozitării personalului expatriat. Astfel, va creşte gradul de transparenţă şi predictibilitate din acest sector.
Guvernul a anunțat intenția de a defini și a adopta un nou regim fiscal aplicabil sectorului de petrol și gaze naturale. Având în vedere maturitatea zăcămintelor din România, sunt necesare investiții semnificative pentru a crește gradul de recuperare pentru producția din zăcămintele existente și pentru a descoperi noi resurse în onshore și offshore.
FIC recomandă ca adoptarea regimului fiscal aplicabil acestui sector să fie precedată de un proces de consultare aprofundat și transparent, cu participarea investitorilor și a altor părți interesate. Noul regim fiscal ar trebui să ia în considerare cele mai bune practici internaționale și particularitățile mediului românesc și ar trebui să se întemeieze pe următoarele principii: stabilitate, predictibilitate, neutralitate, flexibilitate, competitivitate pentru atragerea investițiilor și administrare fiscală optimă.
Reinvestirea profitului ajută societăţile să se dezvolte, impulsionând creşterea economiei şi crescând veniturile bugetare. Din acest motiv, multe state oferă facilităţi fiscale societăţilor care îşi reinvestesc profitul. Cu toate acestea, mecanismul actual de implementare a facilităţii pentru profitul reinvestit se aplică doar pentru unele active (active care se încadrează în subgrupa 2.1. din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe). Aşadar, acest fapt are un puternic caracter discriminatoriu în rândul investitorilor.
Începând cu 1 ianuarie 2017, aplicarea stimulentelor fiscale pentru profitul reinvestit a fost extinsă la licențele software. FIC salută această măsură, însă lista activelor care intră sub incidența acestui stimulent ar trebui să fie mai largă.
Sistemul de pensii administrate private (Pilonul II), care momentan acoperă aproape 6,8 milioane de membri, trebuie să fie protejat prin menţinerea actualului program pentru transferul contribuţiilor sociale către fondurile de pensii private.
Sistemul de pensii facultative (Pilonul III), care gestionează economiile a aproximativ 400.000 de membri, ar trebui consolidat prin creşterea progresivă a stimulentelor fiscale acordate pentru a facilita aderarea la acest sistem. În plus, în statele membre vecine au fost implementate importante facilităţi fiscale pentru a încuraja economisirea privată în vederea pensionării şi implicit, atenuarea pe termen lung a presiunilor exercitate asupra bugetului public de pensii.
FIC recomandă continuarea creșterii ratei contribuției la Pilonul II de pensii de la nivelul actual de 5,1% până la nivelul legal, de 6%, prevăzut de Legea nr. 411/2004, cât mai curând posibil. În același timp FIC susține continuarea extinderii scutirii de la plata impozitului pe salarii și a contribuțiilor sociale precum și a deductibilității fiscale pentru contribuțiile angajatorilor la Pilonul III de la 400 de euro/an/angajat în prezent, la 1.000 de euro/ an/angajat.
Prin publicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2017, au fost abrogate prevederile Legii nr. 227/2015 privind pragurile aplicabile pentru calcularea contribuțiilor de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate ale angajatorului și ale angajaților. Conform Legii nr. 227/2015, baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate a salariaților a fost limitată la 5 ori la venitul mediu brut pe salariu (5 * 2.681 în 2016). Baza de calcul a contribuției la asigurările sociale a angajatorului a fost limitată la 5 ori venitul mediu brut salarial, înmulțit cu numărul de salariați asigurați, în timp ce baza de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate a angajatorului a fost limitată la nivelul sumei la care a fost acordată contribuția individuală de asigurări de sănătate în cauză. Începând cu luna februarie 2017, contribuțiile de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate datorate de către angajatori și angajați se aplică asupra întregului venit brut pe salariu obținut de angajați.
FIC recomandă reintroducerea plafoanelor pentru determinarea bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de către a angajatori și angajați existente înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 3/2017 (suma reprezentând de 5 ori valoarea venitului brut salarial, 5 * 3.131 începând din februarie 2017).
O astfel de abordare ar fi în concordanță cu practica la nivel european, dat fiind că majoritatea țărilor europene au introdus diverse sisteme care plafonează baza de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de angajat și angajator.