Mediul Macroeconomic

Introducere

După o creștere de 3,8% în anul 2015, activitatea economică a continuat să evolueze pozitiv până la 4,9% în 2016. Consumul privat a avut cea mai mare contribuție la creșterile economice din 2015 și 2016, dat fiind faptul că puterea de cumpărare a crescut ca urmare a reducerii cotei TVA din iunie 2015 și ianuarie 2016 și a creșterii salariului minim. Investițiile au reprezentat, de asemenea, un element important pentru creșterea economică, datorită scăderii succesive a ratei dobânzii și inflației. Investițiile private au fost, totodată, amplificate de o îmbunătățire semnificativă a indicelui de încredere industrială din ultimii trei ani. 

Exporturile nete au avut un aport negativ la creșterea economică. Importurile au fost sporite de creșterea consumului, în timp ce exporturile au rămas constrânse de dificultățile din zona euro. Din totalul exporturilor românești, 75% merg către țările din Uniunea Europeană, România fiind astfel, dependentă de cererea din Europa.

ELEMENTE ALE CREȘTERII PIB

Sursa: Conturi naționale, Banca Națională a României

Scăderile succesive ale cotei TVA împreună cu scăderea prețurilor alimentelor și a petrolului au condus inflația în teritoriu negativ, aceasta ajungând la -1,5% în 2016, în ciuda presiunilor inflaționiste create de creșterea semnificativă a cererii consumatorilor. Inflația a fost sub limita inferioară a țintei stabilite de Banca Națională a României (BNR) de 2,5 ± 1 % pentru aproximativ 2 ani. Ne așteptăm ca inflația să treacă în teritoriu pozitiv din 2017 ca urmare a creșterii prețurilor la alimente și energie și nu în ultimul rând, a faptului că scăderile TVA din 2016 vor ieși din perioada de bază.

Ca urmare a declinului de la jumătatea anului 2013, prima de risc a României, măsurată prin contractele swap pe riscul de credit s-a stabilizat la puțin peste 100bps în ultimii doi ani. Ea a fost susținută de o creștere a lichidităților la nivel global care au condus la fluxuri semnificative de investiții în piețele emergente, precum România. Fundamentele macroeconomice solide ale României au contribuit într-o anumită măsură la procesul de stabilizare a primei de risc. De asemenea, scăderea acesteia a participat la stabilitatea cursului de schimb din ultima vreme.

INFLAȚIA GLOBALĂ ȘI DE BAZĂ

Sursa: Banca Națională a României

Piața de capital românească a avut o performanță satisfăcătoare începând cu 2012, cu rezultate bune raportate la vecinii din regiune. Indicele bursier al României a beneficiat parțial de rate ale dobânzii care au atins un minim istoric și de fluxuri suplimentare din piețele europene. Acestea au fost rezultatul măsurilor monetare de stimulare a economiei realizate de Banca Centrală Europeană. Pe măsură ce indicele românesc a crescut, au crescut și deținerile de acțiuni și obligațiuni ale nerezidenților, cele din urmă crescând mai rapid.

Dezechilibrele externe cresc, dar momentan sunt modeste. Creșterea importurilor, repatrierea profiturilor și scăderea remitențelor angajaților au condus la creșterea deficitului de cont curent până la 2,1% din PIB la finalul anului 2016. Datoria externă a scăzut în ultimii doi ani ca urmare a rambursării împrumutului de 13 miliarde de euro către FMI și a celui de 5 miliarde de euro către Comisia Europeană.

Deficitul de cont curent este acoperit în totalitate de fluxurile Investițiilor Străine Directe (ISD), acestea ajungând la 4,08 miliarde de euro în 2016, conform datelor provizorii transmise de Banca Națională a României, o creștere de 18% față de 2015. Fluxul investițiilor străine din 2016 a fost cel mai mare de după 2009, când acestea au înregistrat o valoare de 3,49 miliarde de euro, ceea ce arată o îmbunătățire a încrederii investitorilor străini. 

Sectorul bancar a rămas bine capitalizat, cu o rată de solvabilitate de aproximativ 18,8% în decembrie 2016. Începând cu anul 2008, băncile au crescut progresiv finanțarea din depozitele locale și au redus treptat dependența de datoria externă. Scăderea gradului de îndatorare a continuat, în timp ce structura maturității finanțărilor externe a băncilor s-a schimbat favorabil spre o finanțare pe termen lung. Raportul dintre credite și depozite a scăzut de la peste 120% în 2012 la mai puțin de 60% în al treilea trimestru din 2016. Calitatea activelor s-a îmbunătățit ca urmare a diminuării creditelor neperformante, însă, provocările rămân, dat fiind faptul că recenta lege a dării în plată și alte proiecte legislative similare ar putea conduce la creșterea costurilor sectorului bancar și la incertitudini legate de stabilitatea sectorului financiar. 

Politicile macroeconomice

România a trecut printr-o ajustare fiscală semnificativă odată cu criza financiară din 2008, ceea ce a condus la reducerea deficitului până la sub 2% din PIB în anul 2014. Totuși, presiunile se mențin ca urmare a relaxării recente a politicilor fiscale. În 2015, TVA-ul la alimente a scăzut de la 24% la 9%, iar în ianuarie 2016, cota standard TVA a fost redusă de la 24% la 20% și într-un final la 19% în ianuarie 2017, în timp ce salariul minim a crescut cu 19% în luna mai 2016. Aceste măsuri au contribuit la creșterea deficitului fiscal la 3% din PIB în 2016, iar pentru anul 2017 este pregătită încă o serie de politici expansioniste, ceea ce presupune riscul ca limita deficitului bugetar impus de UE să fie depășită. Deși datoria publică a crescut, aceasta a rămas la un nivel moderat raportat la situația din regiune, menținându-se la 37% din PIB în decembrie 2016. În ciuda îmbunătățirilor din ultimii ani, o parte importantă a datoriei publice este încă expusă riscului cursului de schimb. Maturitatea datoriei publice s-a îmbunătățit recent și datorită lichidității crescute de pe piețele financiare globale, aproximativ 85% din totalul stocului datoriei având o maturitate mai mare de un an, la dobânzi fixe. 

Scăderea constantă a inflației pe fondul reducerii prețurilor la alimente și petrol, precum și a așteptărilor și a efectului de bază a oferit Băncii Naționale a României posibilitatea de a reduce rata dobânzii de politică monetară la un minim istoric de 1,75% în mai 2015. Ulterior, în ciuda presiunilor inflaționiste generate de creșterea salariilor și a cererii interne, scăderile TVA au condus inflația în teritoriu negativ, la o rată medie de -1,5% în 2016. Aceasta ar trebui să revină în teritoriu pozitiv la începutul anului 2017, după ce efectul de bază al reducerii TVA din 2016 se va sfârși, iar prețurile la alimente și energie își vor reveni.

Pe măsură ce rata dobânzii de politică monetară a scăzut, la fel s-a întâmplat și cu ratele din piață, ROBOR la 3 luni continuându-și declinul până la praguri de sub 1%. Pe lângă menținerea ratelor de dobândă la minime istorice, pentru a injecta lichidități pe piața de creditare în valută și pentru a revigora condițiile de credit, BNR a redus și rezervele minime obligatorii la pasivele denominate în valută de la 12% la 10%. În condițiile în care reformele structurale din țară vor continua, iar politicile vor ancora așteptările inflaționiste, România ar putea menține ratele dobânzilor scăzute pentru o vreme.

RATE ALE DOBÂNZILOR

Sursa: FMI

Perspective și provocări viitoare

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) prognozează o creștere economică de 3,7% în 2017, pe baza creșterii continue a cererii interne. Creștere care la rândul ei, va fi susținută de reducerile dobânzilor care au atins rate istorice, scăderea cotei TVA, creșterile salariale, sentimentul economic pozitiv și inflația scăzută. Totodată, riscurile includ slăbiciunile din zona euro, schimbările sentimentului investitorilor străini la nivel global și incertitudinile legate de evoluțiile politice și potențialele reforme. De asemenea, există riscul ca investițiile în infrastructură să fie reduse dacă deficitul bugetar va depăși 3% ca urmare a măsurilor de politică fiscală din Programul de guvernare. 

Pe termen mediu, România ar trebui să înregistreze o creștere economică semnificativă având în vedere potențialul mare de convergență pe care îl are: PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de 57% din media UE. Dacă vor fi implementate reformele necesare deblocării potențialului de creștere al României, aceasta ar putea profita din plin de revenirea economiei europene și globale în anii următori.

România trebuie să continue să îmbunătățească mediul de afaceri și să îl facă mai atractiv pentru investitori. În ciuda unor progrese recente, România este încă depășită de majoritatea țărilor din regiune atunci când vine vorba de atractivitatea mediului de afaceri. Conform Raportului Băncii Mondiale, Doing Business 2017 Report, România se clasează pe locul 36 din 189 de țări, cu un punctaj scăzut în ceea ce privește obținerea autorizațiilor de construcție și conectarea la sistemul de livrare al energiei electrice. În mod similar, conform Global Competitiveness Report 2016-2017, România ocupă locul 62 deși în anul anterior deținea poziția 53. România înregistrează cele mai scăzute punctaje la indicatori precum calitatea infrastructurii, accesul la finanțare, nivelul de impozitare, ineficiența birocrației și nivelul corupției.

Potrivit raportului privind Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) al Comisiei Europene publicat la finalul lunii ianuarie 2017, România continuă să facă progrese în lupta împotriva corupției și protecția independenței justiției. Cu toate acestea, rămân câteva probleme identificate în rapoartele MCV anterioare care trebuie analizate înaintea încheierii procesului Mecanismului de Cooperare și Verificare. Acestea sunt legate de responsabilitățile pe care autoritățile statului român trebuie să și le asume și de garanțiile interne necesare să asigure ireversibilitatea rezultatelor. Evenimentele politice de la începutul anului 2017 subliniază faptul că aceste probleme rămân pertinente. 

Priorități pentru îmbunătățirea mediului de afaceri:

• Calitatea infrastructurii de transport rămâne încă scăzută față de standardele UE. Extinderea unei reţele rutiere şi feroviare, pe porţiuni mai mari din ţară, rămâne printre cele mai importante priorităţi de încurajare a dezvoltării regionale şi de atragere a investițiilor străine directe. Lipsa finanțării și capacitatea administrativă redusă limitează dezvoltarea unor mari proiecte de infrastructură, ceea ce presupune o rată mică de absorbție a fondurilor europene. Deşi s-a încercat încheierea unor contracte de parteneriat public-privat (PPP) pentru proiecte rutiere, încă există o capacitate limitată de a identifica, efectua şi monitoriza concesiuni PPP în conformitate cu bunele practici din domeniu. Între timp, o legislație secundară privind PPP așteaptă să fie implementată.

• Eforturile de liberalizare din sectorul energetic au avansat, însă mai există provocări în această direcție. Piața de energie este competitivă și liberalizată pentru consumatorii noncasnici, întrucât liberalizarea pentru acest segment a fost finalizată în perioada 2014 – 2015. Totuși, liberalizarea pentru segmentul gospodăriilor nu va fi finalizată până în anul 2018 la electricitate și în anul 2021 pentru piața gazelor. Sunt necesare investiții semnificative pentru a diversifica resursele de energie ale României și pentru a spori interconectarea cu țările din regiune. Alte dificultăți privind liberalizarea constau în faptul că întreprinderilor de stat predomină în acest sector și că există întârzieri în alinierea legislației naționale de eficiență energetică cu legislația Uniunii Europene.

• BNR a făcut eforturi semnificative pentru a revitaliza încrederea în sistemul financiar, dar încă rămân provocări și în acest sector. Atât legea privind darea în plată, cât și proiectul de lege privind conversia creditelor în franci elvețieni pot conduce la un declin al împrumuturilor și pot ridica îndoieli legate de stabilitatea sistemului financiar. Eficacitatea băncilor în a asigura lichidități pentru companii ar putea fi îmbunătățită, întrucât unele segmente rămân neacoperite, cu atât mai mult cu cât sursele de finanțare nebancare precum piața de capital sunt încă slab dezvoltate. Un număr mai mare de surse de capital ar asigura finanțarea companiilor într-un mod mai sustenabil și mai adecvat. Într-o notă pozitivă, creditele neperformante continuă să scadă, ca urmare a inițiativei BNR de stimulare a reducerii acestora și a băncilor care au făcut eforturi în restructurarea propriilor portofolii de credite.