România poate profita de potențialul său economic și poate asigura bunăstarea cetățenilor săi numai dacă își utilizează resursele umane. Ambiția FIC pentru România este de a deveni a zecea economie din UE până în anul 2036, iar educația reprezintă unul dintre principalele motoare ale acestui proces: oamenii sunt mai inovatori și mai eficienți atunci când li se oferă cele mai bune instrumente și obiective.
România nu poate realiza acest lucru fără dezvoltarea unui sistem educațional care să facă față nevoilor mediului economic, atât în prezent, cât și în viitor. Educația standard nu mai este suficientă pentru a asigura creșterea, diversificarea și flexibilitatea necesare pentru a ține pasul cu evoluțiile de pe piața muncii și pentru a crea noi oportunități de creștere.
Sursa: Forumul Economic Mondial
Costurile competitive cu forța de muncă reprezintă în continuare un avantaj pentru investitorii din România, însă pe măsură ce salariile cresc, nivelul competitivității scade dacă nu se produce o modernizare sectorială și educațională. Ideea potrivit căreia avantajul competitiv al României constă în forța de muncă ieftină și educată nu mai este susținută de realitățile actuale de pe piață. Raportul Competitivității Globale 2016-2017, publicat de Forumul Economic Mondial confirmă faptul că România trebuie să îmbunătățească nivelul formării angajaților și calitatea educației pentru a face față nevoilor sale economice. Companiile locale au din ce în ce mai multe dificultăți în a avea acces la persoane talentate și cu competențe tehnologice, iar sporul natural negativ pune o presiune și mai mare pe oferta de forță de muncă.
În timp ce rata de absolvire a Bacalaureatului continuă să se afle la cel mai mic nivel istoric (68% în 2016), există, totodată, discrepanțe foarte mari între regiuni (83% în Cluj vs. 40% în Giurgiu). În plus, regiunile mai puțin dezvoltate nu oferă multe alternative viabile la liceul clasic. Sistemul de educație duală a fost ajustat recent și au fost oferite stimulente fiscale pentru încurajarea uceniciei. Cu toate acestea, nu au fost luate măsurile fundamentale pentru o reformă durabilă a sistemului.
Anul trecut s-au înregistrat progrese semnificative comparativ cu anii anteriori în privința instituțiilor de învățământ din România incluse în QS World Academic Ranking, însă nivelul învățământului superior continuă să fie printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană (25%) față de o medie de 40%. Alte țări din regiune, precum Polonia sau Austria se află mult mai aproape de medie.
În ciuda faptului că îi lipsește o infrastructură educațională de calitate, România are în continuare potențialul de a deveni un centru regional al tehnologiei informației și industriilor creative, iar în ultimii ani, autoritățile au luat măsuri pentru promovarea acestor sectoare. Pentru a ține pasul cu evoluția sectorului, sistemul educațional ar trebui să adapteze programa și infrastructura începând cu etapele timpurii. România își va putea îmbunătăți competitivitatea numai prin dezvoltarea unui sistem educațional mai flexibil și receptiv la procesul de digitalizare și la cele mai recente evoluții tehnologice.
În ultimii ani, s-au desfășurat numeroase studii în diferite țări pentru a stabili factorii care contribuie la succesul tinerilor în viață și în carieră. Concluzia unanimă a fost că nu este suficientă pregătirea copiilor numai din punct de vedere academic pentru a stimula reușita acestora în viață. Conform acestor studii, cunoștințele detaliate de ordin tehnic pe care copiii le dobândesc la clasă reprezintă doar o parte din ceea ce le este necesar pentru a obține slujba la care visează.
Conform Raportului Forumului Economic Mondial privind Viitorul Locurilor de Muncă (2016), până în anul 2020, o gamă largă de profesii tehnice (cum ar fi cadrele medicale) vor avea nevoie de un nivel înalt de abilități interpersonale (precum creativitatea și sensibilitatea la probleme) pentru îndeplinirea activităților profesionale zilnice.
Era industrială se apropie de sfârșit, iar societatea se îndreaptă către un mediu mai volatil în care tehnologia va juca un rol din ce în ce mai important și în care abilități precum scrisul, cititul, cunoștințele matematice și teoretice nu vor fi suficiente pentru generația următoare. Pentru a face față acestui viitor, tinerii au nevoie de un nou set de competențe. Multe studii au identificat competențele non-tehnice precum gândirea critică, comunicarea și cooperarea, abilități de planificare și curiozitatea, ca fiind cele mai relevante pentru succesul în viață.
Sistemul educațional actual din România nu este deloc eficient în dezvoltarea unor astfel de competențe. Acesta este dominat de abordarea ierarhică, concentrându-se pe asimilarea datelor, în detrimentul gândirii critice.
Deși este un serviciu public sistemul educațional din România ar putea să aibă o abordare antreprenorială în care cetățenii pot fi considerați clienți. Ca în orice afacere, performanțele bune apar ca urmare a înțelegerii nevoilor clientului și prin adaptarea permanentă a produsului (programa, corpul profesoral, infrastructura, instrumentele) pentru satisfacerea acestor nevoi.
Educatorii ar trebui să înceapă să dezvolte competențele non-tehnice ale copiilor, necesare în viitoarea lor carieră, încă de la cele mai fragede vârste, începând de la grădiniță, dar în special la nivelul învățământului secundar.
Deși multe școli oferă consiliere vocațională există în continuare nevoia ca o astfel de abordare să fie mai vizibilă și să implice mai mult copiii și părinții. Acest lucru ar putea fi realizat de Ministerul Educației Naţionale, care ar putea adopta o abordare mai structurată și ar putea utiliza instrumente moderne precum testele de aptitudini, evaluările psihometrice și planificarea profesională.
O atenție deosebită ar trebui acordată claselor V - VIII, deoarece se întâmplă destul de des ca tinerii să renunțe la școală înaintea absolvirii. Rata de absolvire a liceului în România este de 25,6%, comparativ cu media UE de 38,7%, în timp ce rata de promovare a examenului de bacalaureat este de numai 68,1%, iar rata de admitere în învățământul terțiar este în continuare scăzută.
Autoritățile declară frecvent că sistemul educațional din România utilizează o metodologie individualizată, care ia în considerare abilitățile personale. Cu toate acestea, mulți părinți consideră că nu așa stau lucrurile în practică și doar în sectorul privat se poate observa o aplicare reală a acestor principii.
Elevii din sistemul de învățământ preuniversitar, precum și studenții de la universități nu sunt destul de expuși la mediul de lucru, ceea ce înseamnă o dezvoltare insuficientă a unor abilități personale și sociale de bază (precum gândirea critică, asertivitatea, negocierea și gândirea antreprenorială).
Nu există o strategie clară pentru dezvoltarea competențelor non-tehnice prin educația formală. De exemplu, în cadrul programei actuale nu se predau psihologie industrială, educație socială, filosofie adaptată, etc, cu toate că aceste lucruri ar pregăti tinerii pentru viața de după absolvirea școlii.
Pentru 2017, ne menținem recomandările din anii anteriori, potrivit cărora ar trebui elaborat un sistem de evaluare a performanței întregului corp profesoral, pornind de la satisfacerea nevoilor clienților (părinți și copii) și continuând cu acoperirea cunoștințelor teoretice și practice. Mulți români și-au pierdut încrederea în serviciile sectorului public, inclusiv în educație, iar FIC consideră că această situație ar trebui remediată prin îmbunătățirea statutului cadrelor didactice, ca o condiție prealabilă pentru a atrage, păstra și angaja cele mai potrivite persoane în cadrul corpului profesoral.
Guvernul trebuie să adopte cele mai bune practici stabilite de sectorul privat și să le extindă la nivel național.
Programa actuală ar trebui revizuită pentru adapta sistemul învechit la direcțiile moderne ce caracterizează piața muncii, dominată din ce în ce mai mult de digitalizarea multor sectoare de activitate.
În general, legislația română privind educația este bine dezvoltată, având norme și reglementări clare, permițând companiilor să se implice activ și să dezvolte o cooperare puternică cu diferiți actori din acest sector (universități, licee, școli profesionale etc.).
Cu toate acestea, principala dificultate întâmpinată de mediul de afaceri o reprezintă instabilitatea legislativă, ca urmare a modificărilor succesive adoptate de guverne diferite. În ultimii 25 de ani au fost numiți peste 20 de miniștri ai educației, iar legea educației a suferit peste 60 de modificări. Această instabilitate este extrem de dăunătoare sistemului educațional și, implicit, economiei, deoarece nu poate fi implementată o strategie stabilă de înzestrare a tinerilor cu competențele de care au nevoie.
Evaluările de la nivel național au fost modificate de multe ori într-o perioadă scurtă de timp, încât elevii nu pot miza pe un parcurs clar până la absolvire (schimbările au loc atât la nivelul ciclului primar, cât și la nivel de liceu sau universitate). Această situație a condus la o neîncredere generală în întregul sistem educațional, iar părinții preocupați au ajuns să-și trimită copiii la școli în străinătate, privând astfel, societatea românească de un segment important de profesioniști foarte talentați.
FIC recomandă stabilitate și responsabilitate în adoptarea legislației în sectorul educației. Fiecare Guvern ar trebui să adopte și să dezvolte strategia educațională pusă în aplicare de predecesorii săi și să nu încerce să inoveze continuu, mai ales atunci când o anumită politică s-a dovedit a fi de succes.
Schimbarea paradigmei și investițiile în sistemul educațional din România pot deschide calea unei creșteri economice sustenabile.
Mediul de afaceri are resursele și expertiza necesară pentru a aduce împreună toate părțile interesate, astfel încât programa din sistemul educațional să reflecte nevoile curente și viitoare de pe piața muncii din România. Mediul de afaceri poate încuraja inițiativa și pregătirea practică a studenților prin investiții în proiectele care susțin microîntreprinderile și antreprenoriatul. În vederea atingerii acestui obiectiv companiile din România au început deja să elaboreze programe care includ părțile interesate. Companiile din domeniul IT au investit semnificativ în facultățile tehnice ale marilor universități din România, îmbunătățind astfel procesul educațional. Mulți dintre studenții care beneficiază de aceste investiții se alătură mai târziu acestor companii mai bine pregătiți, generând în acest fel randamentul investiției.
Programele de Responsabilitate Socială Corporativă în sectorul educației pot aborda problemele sistemice și pot îmbunătăți cooperarea cu mediul de afaceri. Parteneriatele strategice cu principalele universități sunt vitale.
Investițiile în cercetare sunt esențiale și ar trebui făcute eforturi pentru realizarea acestora utilizând fonduri externe. De asemenea, ar putea fi benefică utilizarea consultanței relevante (de exemplu, mecanismul Orizont 2020).
FIC recomandă o cooperare sporită între universități și mediul de afaceri de-a lungul întregului ciclu academic. Universitățile ar trebui să creeze grupuri de lucru la nivel intern pentru studenți, în cadrul cărora să faciliteze și să încurajeze simulările interdisciplinare. De asemenea, în cadrul acestor grupuri de lucru, discuțiile facilitate și orientate ar trebui să implice participarea reprezentanților comunității de afaceri. Studenții ar trebui să beneficieze de orientare a carierei, cu sprijinul mediului de afaceri, concentrându-se pe capacitățile lor tehnice și non-tehnice pentru a putea să găsească un loc de muncă.
Companiile ar trebui să creeze mecanisme care să faciliteze transferul de cunoștințe și să ofere mai multe stagiaturi (de exemplu, prin crearea unei platforme de mentorat și/sau a unei platforme integrate de locuri de muncă, precum și prin dezvoltarea programelor de shadowing).
Trebuie acordată atenție şi pregătirii interdisciplinare și digitale a tinerilor și abilității lor de a coordona proiecte pentru ca ei să fie mai bine pregătiți să se integreze pe piața muncii sau să devină antreprenori.
După căderea regimului comunist, reputația școlilor profesionale în general a cunoscut o scădere accentuată. Această situație a fost consecința directă a destabilizării economiei, pe de o parte (zeci de mii de lucrători pierzându-și locurile de muncă) și a apariției multor universități private, pe de altă parte (care au creat iluzia unei cariere reușite, însă care aveau standarde academice scăzute).
Odată cu trecerea timpului, școlile profesionale au devenit un fel de „sperietoare” pentru potențialii elevi, un simbol al sistemului educațional ratat, cu o reputație scăzută. De asemenea, acestea nu au reușit să atragă nici cei mai bine pregătiți profesori.
Cu toate acestea, în ultimii ani, ca urmare a implicării directe a companiilor multinaționale în sistemul de educație, prin diferite proiecte pe termen lung (de exemplu, Școala Petroliștilor, Kronstadt, școala auto din Pitești etc.) şi împreună cu creșterea standardelor evaluărilor naționale, școlile profesionale au progresat lent, dar constant. Această tendință este în mod evident un semn bun, însă trebuie continuate eforturile combinate ale actorilor din sectorul public și cel privat.
FIC înțelege importanța deosebită a educației profesionale în dezvoltarea următoarei generații de profesioniști și recunoaște, de asemenea, nevoia urgentă a sistemului educațional din România de implicare din partea sectorului privat. Prin urmare, FIC este dispus să coopereze cu Guvernul și cu alți actori sociali (confederații patronale și sindicale, ONG-uri etc.) pentru a ajuta la elaborarea unei strategii naționale sustenabile, pe termen lung, precum și a politicilor pentru dezvoltarea unui sistem educațional profesional bazat pe indicatori cheie de performanță.
În plus, prin membrii săi, FIC este pregătit să se implice în activități de marketing pentru a crește nivelul de conștientizare a importanței învățământului profesional în interiorul societății românești.
Gradul de atractivitate al școlilor profesionale ar putea fi ridicat și prin vizite oficiale făcute la aceste școli de către profesioniști cu rezultate remarcabile în sectorul lor de activitate, care și-ar putea prezenta propriile povești de succes copiilor și profesorilor, arătând drumul pe care l-au urmat.
Sesiunile se vor concentra asupra tehnologiilor noi și procedurilor de muncă folosite în industria grea, astfel încât să fie eliminate unele dintre preconcepțiile greșite referitoare la un loc de muncă în industrie și să crească atractivitatea acestui tip de activitate ca alegere a carierei.
În ultimii ani s-au înregistrat unele progrese în învățământul profesional, în sensul că sistemul profesional este considerat din nou o opțiune pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea meseriilor, fiind în același timp o oportunitate de a asigura legătura strânsă dintre învățământ și piața forței de muncă. Cu toate acestea, sistemul profesional continuă să se concentreze mai mult pe nevoile și interesele profesorilor, decât pe cele ale elevilor.
FIC recunoaște importanța reorganizării sistemului de învățământ profesional și sugerează ca aceasta să pornească de la următoarelor principii:
În concluzie, mulți angajatori și asociații neguvernamentale au propus crearea de campusuri școlare în funcție de specializările regionale și de nivelul de dezvoltare al regiunilor (de exemplu pentru a încuraja relocarea școlilor profesionale și pentru a le aduce în apropierea zonelor industrializate mari) sau sprijinirea companiilor care au deja un plan concret pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic (VET) la nivel local (de exemplu Kronstadt, Continental Timișoara, etc). Aceste campusuri regionale ar facilita mobilitatea de învățare a elevilor în funcție de abilitățile lor și de zonele de interes ale angajatorilor.
FIC recomandă autorităților publice să inițieze un plan strategic de reorganizare pentru sistemul de învățământ profesional în funcție de nevoile geografice actuale (cu sprijinul companiilor interesate). FIC cunoaște complexitatea acestui proces și dorește să se implice oferind ajutor Guvernului României să își actualizeze strategia pentru învățământul profesional.