O infrastructură de calitate este esențială pentru creșterea economică, iar pentru a aduce infrastructura României la standardele europene sunt necesare multe măsuri. Conștiente de rolul important pe care îl joacă infrastructura, toate guvernele României au declarat investițiile în infrastructură drept o prioritate, însă ritmul de dezvoltare în această privință a fost extrem de lent, întrucât îmbunătățirea infrastructurii necesită numeroase resurse. Alocarea de fonduri din bugetul de stat pentru proiectele de infrastructură a fost limitată, absorbția fondurilor europene în acest scop a fost lentă, iar eforturile de a recurge la mecanisme alternative de finanțare cum ar fi parteneriatele public-privat (PPP) nu au avut rezultate.
Deși s-au înregistrat îmbunătățiri de la publicarea ultimei ediții a Cărții Albe, acestea au fost mai puține decât ar fi fost de așteptat. Printre cele mai notabile progrese înregistrate se numără intensificarea dialogului cu Comisia Europeană privind prioritățile strategiei pentru infrastructura de transport, finalizarea legii parteneriatului public-privat, restructurarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) și etapizarea proiectelor majore de infrastructură care nu au fost finalizate în perioada anterioară de programare 2007-2013.
Se depun toate eforturile pentru îmbunătățirea cadrului administrativ și legal în vederea dezvoltării proiectelor de infrastructură, cum ar fi reorganizarea autorității naționale de drumuri, noua lege a parteneriatului public-privat, precum și înființarea unei bănci de dezvoltare și a unui fond suveran. Cu toate acestea, FIC consideră că următoarele aspecte ar trebui prioritizate în prezent:
Pentru ca Master Planul să reprezinte o foaie de parcurs eficientă a dezvoltării infrastructurii, trebuie avute în vedere câteva măsuri referitoare derularea operațională:
Deși Master Planul nu acoperă aceste aspecte, dezvoltarea infrastructurii regionale ar trebui să devină, de asemenea, o prioritate. Nu numai proiectele finanțate de stat sau de UE trebuie luate în calcul, ci și proiectele viabile din punct de vedere economic.
Pe baza nevoilor și obiectivelor de la nivel regional, național și european, trebuie să se convină, la nivel de țară, asupra unor obiective clare ale politicii de infrastructură, pentru fiecare tip de infrastructură (transport, apă, deșeuri, energie, etc.). Aceste obiective ar trebui să reprezinte punctul de plecare pentru ierarhizarea și coordonarea marilor proiecte de infrastructură pe termen scurt, mediu și lung, împreună cu identificarea și asigurarea celor mai bune surse de finanțare/combinație de surse de finanțare pentru fiecare proiect (fonduri UE, fonduri private/comerciale, fonduri publice).
Aspectele enumerate mai sus ar trebui să se concretizeze sub forma unui Plan Național de Acțiune pentru Infrastructură, care să fie scurt și clar. Unele proiecte cheie de infrastructură au fost deja ierarhizate în vederea finanțării în cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM) 2014-2020. Totuși, chiar și aceste proiecte au suferit întârzieri considerabile.
După clarificarea ierarhizării și a mecanismelor de finanțare, acest plan ar trebui aprobat la nivel oficial (eventual adoptat sub formă de lege în Parlament).
În ciuda investițiilor semnificative efectuate în ultimii ani cu fonduri publice, granturi UE și alte fonduri, România are în continuare nevoie de investiții majore în infrastructura regională și municipală în vederea respectării standardelor și reglementărilor UE. De exemplu, se estimează că sectorul apei va avea nevoie de 10 miliarde euro pentru a se conforma reglementărilor UE relevante, însă doar o sumă de aproximativ 2,8 miliarde euro este disponibilă de la UE în cadrul perioadei de finanțare 2014-2020. În afara finanțării, calendarul investițiilor este de asemenea esențial - deoarece termenele limită pentru conformare sunt foarte scurte, iar proiectele eligibile în cadrul POIM 2014-2020 sau în cadrul Programului Operațional Regional (POR) 2014-2020 au suferit întârzieri mari.
Având în vedere că, în mod clar, granturile UE nu sunt suficiente pentru acoperirea în întregime a nevoilor, sunt necesare soluții inovatoare pentru a asigura finanțarea necesară, precum și pentru creșterea eficienței serviciilor de utilități publice. Prin urmare, participarea sectorului privat ar putea fi soluția potrivită - începând cu externalizarea serviciilor de utilități publice, urmând apoi, într-o etapă ulterioară, introducerea cofinanțării private sau managementului privat.
Această recomandare menită să crească impactul proiectelor de infrastructură, pe de-o parte, iar pe de altă parte să faciliteze participarea sectorului privat – în special la nivel municipal – vizează maximizarea utilizării instrumentelor financiare în finanțarea proiectelor de dezvoltare urbană (de exemplu, proiecte de eficiență energetică). Acestea pot reduce presiunea de pe bugetele municipale, pot crește eficiența și, de asemenea, pot atrage în administrația publică finanțare și expertiză din sectorul privat. În plus, aceste scheme ar putea beneficia de granturile UE disponibile și ar putea îmbunătăți rata de absorbție a acestora.
Utilizarea instrumentelor financiare ar determina administrațiile publice locale și județene să se orienteze mai mult spre proiecte generatoare de venituri, contribuind astfel la dezvoltarea economică a comunităților. Spre deosebire de abordarea tradițională privind fondurile nerambursabile, utilizarea instrumentelor financiare va încuraja administrațiile publice locale să identifice acele tipuri de proiecte de infrastructură care pot genera suficiente venituri pentru a rambursa sumele finanțate și ar da posibilitatea României să creeze mecanisme de finanțare pe termen lung pentru proiectele de infrastructură.
Pe lângă elaborarea unei foi clare de parcurs și ierarhizare, finanțarea acestor proiecte de infrastructură reprezintă încă una dintre provocările căreia Guvernul încearcă să-i răspundă în prezent prin finanțare bugetară de bază și în același timp prin încercarea de a realiza o mai bună absorbție a fondurilor UE, prin utilizarea PPP-urilor, prin înființarea unei bănci de investiții și prin crearea unui fond suveran. În opinia noastră, Guvernul ar trebui să se concentreze asupra următoarelor aspecte:
În ultimii ani, principalul progres înregistrat în privința absorbției fondurilor UE a constat în nivelul sumelor aprobate la plată pentru România de către Comisia Europeană - care a ajuns aproape de 83%. Din nefericire, progresul înregistrat în absorbția fondurilor alocate pentru perioada 2014 - 2020 a fost destul de nesemnificativ până în prezent, sub 1% din alocarea pentru România în această perioadă. Și mai îngrijorător este faptul că România se confruntă cu riscul de a nu putea accesa sume considerabile, în principal pentru proiectele de infrastructură, care nu îndeplinesc anumite criterii.
Noua perioadă de programare a introdus cerințe suplimentare pentru țările beneficiare atât la nivel strategic cât și operațional (implementarea programelor operaționale). Apreciem eforturile semnificative depuse de Guvernul României pentru îndeplinirea numeroaselor condiționalități ex-ante, însă unele dintre aceste condiționalități continuă să facă obiectul negocierii cu Comisia Europeană. Cele mai importante programe se referă la infrastructură, cum ar fi gestionarea deșeurilor, gospodărirea apelor și transporturile.
Sursa: Nivelul absorbției Fondurilor Europene în Europa Centrala și de Est, KPMG România
Întârzierile procesului de absorbție sunt generate de întârzierile procesului de desemnare – cum ar fi acreditarea Autorităților de Management al Programelor Operaționale finanțate din instrumente structurale. Toate părțile relevante trebuie să ia măsuri urgente pentru a asigura respectarea deplină a cerințelor cheie ale reglementărilor UE și finalizarea procesului de desemnare cât mai curând posibil.
În plus, pentru a asigura o punere în aplicare corespunzătoare a programelor operaționale și pentru a împiedica suspendarea acestora în viitor, pentru a evita corecții financiare semnificative, precum și pentru a evita anularea unui număr semnificativ de proiecte, autoritățile de management ar trebui să aplice lecțiile învățate din exercițiile anterioare de programare. Procedurile trebuie să fie mai eficiente și, acolo unde este fezabil, trebuie adoptată o simplificare a costurilor și asigurat sprijinul activ acordat beneficiarilor.
FIC consideră că ar trebui să se clarifice urgent mecanismele de punere în aplicare a instrumentelor financiare. Acest lucru este important în special pentru sectoarele în care nu există o experiență anterioară (instrumente financiare pentru proiecte municipale, intervenții de capital uman etc.). Considerăm că, după cum a demonstrat experiența cu instrumentele financiare pentru IMM-uri, aplicarea acestui tip de abordare poate asigura un efect de levier mai mare care, împreună cu efectul de reînnoire, ar putea determina un impact semnificativ mai mare al fondurilor alocate.
Implementarea proiectelor de infrastructură ar putea fi îmbunătățită prin înființarea unei Bănci de Investiții pentru finanțarea instituțiilor de stat, primăriilor, administrațiilor locale, precum și a IMM-urilor și a altor entități locale care promovează dezvoltarea infrastructurii. Acest lucru ar încuraja exporturile și ar conduce la creșterea nivelului de absorbție a fondurilor UE. În plus, ar putea fi puse în aplicare cele mai bune practici din alte țări care au urmat deja aceeași abordare - de exemplu, Polonia, Croația, Ungaria și Germania.
Guvernul a anunțat deja că va fi înființată o nouă Bancă de Dezvoltare - pe baza transformării actualei Eximbank. FIC salută această inițiativă și așteaptă înființarea noii bănci.
Banca de Dezvoltare a României va contribui la implementarea politicilor economice ale Guvernului printr-o serie de produse financiar-bancare specifice oferite categoriilor de beneficiari eligibili. Cadrul operațional pentru această instituție ar trebui stabilit cu prioritate pentru a-i da posibilitatea să își înceapă imediat activitatea de sprijinire a construcției unei infrastructuri mai bune.
FIC recomandă, de asemenea, utilizarea la maximum a instrumentelor financiare pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare urbană, ca modalitate de creștere a impactului proiectelor de infrastructură, pe de-o parte, iar pe de altă parte să faciliteze participarea sectorului privat – în special la nivel municipal. Pe lângă efectul de levier pe care l-ar avea această abordare (prin adăugarea de resurse private la resursele publice), administrațiile publice locale și județene s-ar orienta mai mult spre proiecte generatoare de venituri, contribuind astfel la dezvoltarea economică a comunităților. Spre deosebire de abordarea tradițională privind fondurile nerambursabile, utilizarea instrumentelor financiare va încuraja administrațiile publice locale să identifice acele tipuri de proiecte de infrastructură care pot genera suficiente venituri pentru a rambursa sumele finanțate și ar da posibilitatea României să creeze mecanisme de finanțare pe termen lung a proiectelor de infrastructură.
Guvernul a început deja dezvoltarea acestui tip de inițiativă și intenționează să creeze Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții, urmând abordarea implementată deja cu succes în alte țări europene (de exemplu, Norvegia, Franța, Italia, Polonia).
Scopul fondului ar fi dezvoltarea și sprijinirea principalelor sectoare ale economiei României - investiții în infrastructură (rutieră și feroviară), agricultură, industrie și sănătate. Fondul poate fi utilizat și împreună cu PPP-uri. Unul dintre aspectele cheie ale creării unui astfel de fond, care va fi abordat printre multe altele, constă în asigurarea fondurilor care stau la baza acestuia. Considerăm că fondul ar trebui să dețină mai degrabă un set de active cu valoare economică identificate în mod clar, decât să aibă o bază prea mare. Acest lucru ar permite un impact mai mare al fondului.
Cele mai multe dintre proiectele de infrastructură sunt complexe prin natura lor. În plus, marile proiecte de infrastructură implică adeseori soluții adaptate, inovative, care pot fi furnizate doar de specialiști cu vastă experiență și pregătire. Având în vedere necesitățile, se poate întâmpla ca uneori resursele de care guvernul dispune la un moment dat să nu fie suficiente pentru derularea simultană a mai multor proiecte.
Membrii FIC ar saluta o implicare mai însemnată din partea sectorului privat în proiecte de infrastructură, întrucât multe aspecte pot fi externalizate. Sectorul privat deține o vastă experiență de care guvernul poate beneficia pentru derularea mai rapidă a proiectelor și creșterea numărului acestora.
PPP-urile au făcut timp de câțiva ani obiectul discuțiilor și evaluărilor ca mecanism alternativ de finanțare pentru nevoile de infrastructură ale României. Acestea au devenit chiar și mai relevante în prezent, dat fiind rolul lor potențial de instrument de finanțare în cadrul programului de finanțare UE 2014-2020. În urma preocupărilor exprimate de UE, Legea parteneriatului public-privat nr. 178/2010 a fost abrogată anul trecut și o nouă lege a parteneriatelor public-privat (Legea nr. 233/2016) a fost aprobată în luna noiembrie 2016. FIC salută îmbunătățirile aduse legii atât din perspectivă legală cât și operațională. PPP-urile sunt în prezent posibile în sectorul utilităților publice și serviciilor comunitare de utilități publice, conform prevederilor Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale și respectiv ale Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006.
Așteptăm apariția legislației secundare, care ar trebui să fie publicată în curând. Cu toate acestea, ar trebuie să se acordate o atenție deosebită asigurării unui cadru coerent pentru legislația privind PPP-urile, legislația finanțelor publice și legislația achizițiilor publice. Pentru o desfășurare eficientă a PPP-urilor, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
FIC consideră că aspectele cheie referitoare la claritate, ierarhizare și scheme de finanțare sunt extrem de importante și pertinente, nu numai pentru facilitarea dezvoltării unei infrastructuri puternice, ci și pentru depășirea blocajelor existente în prezent, care determină întârzieri în desfășurarea proiectelor. Credem că este necesar un efort comun interinstituțional pentru realizarea acestui lucru.